CÚCĂ², cuci, s. f. (Rar) Femela cucului (1). – Cuc + suf. -ă. Vezi definitia »

FIGÚRĂ s.f. 1. Chip, față, obraz. 2. Formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imaginea plastică (desenată, pictată, sculptată) a unui corp. ◊ Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje (valet, damă etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de șah (cu o formă caracteristică). 3. Persoană; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolică sau alegorică. ◊ Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în vers sau în proză. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de poziția termenului mediu în premise. 6. Poziție, mișcare (la dans, la scrimă etc.). [< it., lat. figura]. Vezi definitia »

AMIGDALÍTĂ s. f. inflamație a amigdalelor; tonsilită. (< fr. amygdalite) Vezi definitia »

PITUÍTĂ, pituite, s. f. (Med.) Mucus. – Din lat. pituita, fr. pituite. Vezi definitia »

CARABINIÉRĂ s. f. carabină (2). (< germ. Karabinier /haken/) Vezi definitia »