CASCÁDĂ s.f. 1. Torent de apă care cade de la o mare înălțime; cataractă. ◊ Cascadă de râs = râs sacadat și prelungit. 2. Montaj în cascadă = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cădere]. Vezi definitia »

beregátă (-ắți), s. f. – 1. Mărul lui Adam. – 2. Gît, gîtlej. – Istr. biricuată. Lat. *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, cf. sp. nuez (Pușcariu, Dacor., IX, 440). Este cuvînt folosit în Banat, Olt. și Munt. (ALR, I, 38). Sb. berikat, semnalat de Candrea ca posibil etimon, trebuie să provină din rom. Nu pare posibilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 475, din gr. *βάρυξ-υγος, der. de la φάρυγξ. Vezi definitia »

TEMPERÁNȚĂ s. f. cumpătare, moderație, sobrietate. (< fr. tempérance, lat. temperantia) Vezi definitia »

VERVÉNĂ s.f. (Bot.) Verbină. [< fr. verveine, lat. verbena]. Vezi definitia »

TEBAÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din opiu. – Din fr. thébaïne. Vezi definitia »