REM s. m. unitate de evaluare a efectului biologic al radiațiilor emise de elementele radioactive, doza primită de un anumit țesut iradiat astfel încât doza absorbită să fie de un rad. (< engl., fr. rem) Vezi definitia »

SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ♦ Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr. sème, cf. gr. sema]. Vezi definitia »

sistém (-me), s. n. – Ansamblu de elemente organizate. – Var. înv. sistimă. Mr. sistimă. Fr. systéme și mai înainte (sec. XVIII), din ngr. σύστημα (Gáldi 254). – Der. din fr. sistematic, adj.; sistematiza, vb. Vezi definitia »

EPIFONÉM s.n. Exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. [< fr. épiphonème, cf. gr. epi – peste, phonein – a vorbi]. Vezi definitia »

GLOSÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate lingvistică care, în terminologia glosematică, este capabilă a servi ca suport unei semnificații. [< fr. glossème]. Vezi definitia »