IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospánioli, -e, adj. și s. f. 1. Adj. Care aparține de sau care se referă la comunitățile sefarde și la limba pe care o vorbesc. 2. S. f. Limbă vorbită de sefarzii din Asia Mică, Balcani și nordul Africii, care păstrează multe trăsături ale limbii spaniole de dinaintea sec. al XVI-lea. (cf. sp. judeo(-)español) [DRAE] Vezi definitia »

POMÍCOL, -Ă, pomicoli, -e, adj. 1. Care aparține pomiculturii, privitor la pomicultură, propriu pomiculturii; de pomicultură. 2. Care este specialist în pomicultură, care lucrează în pomicultură. Tehnician pomicol. – Din pom (după agricol, viticol etc.). Vezi definitia »

DIAMINOFENÓL s. n. derivat al pirogalolului, al cărui clorhidrat este folosit ca revelator în fotografie. (< fr. diaminophénol) Vezi definitia »

LIGNÍCOL, -Ă adj. (despre organisme animale sau vegetale) care trăiește, crește pe lemne, pe putregaiuri. (< fr. lignicole) Vezi definitia »

PODMÓL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispă. ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [Pl. și: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly. Vezi definitia »