vătăjíe, vătăjíi, s.f. (înv.) funcție de vătaf. 2. subprefectură. Vezi definitia »

AEROTAXÍE s. f. mișcare de orientare a microorganismelor din apă în funcție de repartizarea oxigenului. (< fr. aérotaxie) Vezi definitia »

TOPOGRAFÍE s. f. 1. ramură a geodeziei, tehnica măsurătorilor și a calculelor unor porțiuni mici ale suprafeței terestre văzute în plan orizontal, precum și tehnica reprezentării grafice a acestora. 2. relief, configurație a unui teren, a unui organism anatomic etc. 3. înfățișare, așezare a unui loc, a unui oraș etc. ◊ descriere amănunțită a acestei înfățișări. 4. figură de compoziție, constând în descrierea cadrului de desfășurare a unei scene (un templu, peisaj). (< fr. topographie) Vezi definitia »

CUSĂTORÍE², cusătorii, s. f. Atelier unde se cos rufe, haine etc. – Cusători (puțin folosit „a croi” din coase) + suf. -ie. Vezi definitia »

ZMÉTIE, zmétii, s. f. (Mold.) Băț, prăjină. (din sl. sŭmetije, rus. smetie) Vezi definitia »