BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer. Vezi definitia »

ALARMÁ vb. I. 1. refl., tr. A (se) neliniști. ♦ A (se) înfricoșa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer]. Vezi definitia »

PERICÓMA s.f. Gen de insectă dipteră care provoacă prin mușcătură leziuni foarte dureroase. [Et. incertă]. Vezi definitia »

VOMÁ vb. tr. vomisment. (< fr. vomir, lat. vomere) Vezi definitia »

a-i face cuiva seama expr. a ucide. Vezi definitia »