problema cu trei necunoscute Vezi definitia »

CONFIRMÁ, confirm, vb. I. Tranz. 1. A recunoaște justețea unei afirmații făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmație etc. 2. (Jur.) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaște astfel efectele juridice. ♦ A întări hotărârea, sentința unei instanțe inferioare prin aprobare. 3. A definitiva pe cineva într-o situație. 4. (În biserica catolică) A oficia ritualul confirmației. – Din fr. confirmer, lat. confirmare. Vezi definitia »

Boéma (titlu) s. propriu f., g.-d. Boémei Vezi definitia »

simpérasma, simpérasme, s.f. (înv.) concluzie. Vezi definitia »

REÎNARMÁ vb. tr., refl. a(-și) reface potențialul de război, a (se) înarma din nou. (după fr. réarmer) Vezi definitia »