GARNITÚRĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constând din legume, salată etc., care se servește la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de litere și de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație. – Din fr. garniture. Vezi definitia »

mắglă, mắgle, s.f. (înv.) grămadă de bolovani de sare. Vezi definitia »

LÍGĂ s. f. 1. (ant.) alianță politico-militară a statelor grecești, sub conducerea unuia dintre ele, care urmărea să-și impună supremația. 2. uniune, asociație de state, orașe, persoane ◊ creată în scop comun. (< fr. ligue, it. liga) Vezi definitia »

CALCOCLORÓZĂ s. f. Fenomen de îngălbenire a frunzelor unei plante, din cauza lipsei de fier asimilabil. – Fr. calcochlorose. Vezi definitia »

PLASTÍDĂ s. f. organit din citoplasmă cu rol însemnat în procesele biochimice și de sinteză, formând substanțe organice din cele anorganice. (< germ. Plastide, engl. plastide) Vezi definitia »