feregeá (feregéle), s. f. – (Înv.) Manta orientală din țesătură fină. – Mr. firige. Tc. ferece (Șeineanu, II, 169; Lokotsch 503; Ronzevalle 123), cf. ngr. φερετζέζ, bg. fereğe. Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

DOUĂZÉCILEA, -ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al nouăsprezecelea și al douăzeci și unulea. [Pr.: do-uă-] – Douăzeci + le + a. Vezi definitia »

CÍNCILEA, CÍNCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”: de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al patrulea și al șaselea. ◊ Expr. A fi a cincea roată la car (sau la căruță)= a se afla pe un plan cu totul secundar, a fi de prisos. – Cinci + le + a. Vezi definitia »

CIUTUREÁ, ciuturele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ciutură. – Ciutură + suf. -ea. Vezi definitia »

Înviérea (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Înviérii Vezi definitia »