RELATÍV, -Ă I. adj. 1. care există în cadrul unor relații concrete; condiționat, limitat. 2. care este în raport, în relație cu altceva. ♦ pronume (sau adverb) ~ = pronume (sau adverb) care se raportează la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție atributivă; timp ~ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii. 3. (despre mărimi fizice) care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximație. ◊ valabil între anumite limite, în anumite condiții. ♦ (fiz.) mișcare ~ă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. II. adv. aproximativ, aproape. (< fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ) Vezi definitia »

POSTULATÍV, -Ă, postulativi, -e, adj. (Rar) Care se referă la un postulat, care ține de un postulat. – Postulat + suf. -iv. Vezi definitia »

AMPLECTÍV, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Care îmbrățișează alte organe în mod complet. [< fr. amplectif, cf. lat. amplector – a îmbrățișa]. Vezi definitia »

OPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. referitor la diverse operații. II. s. m. cel care lucrează la contrainformații. (< fr. opératif) Vezi definitia »

ADITÍV, -Ă I. adj. 1. (mat.) referitor la operația de adunare. 2. (fiz.; despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. II. s. n. substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți. (< fr. additif, lat. additivus) Vezi definitia »