AMĂRĂLÚȚĂ, amărăluțe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și cu flori mici, galbene-aurii, care conțin un suc amar cu proprietăți tonice (Cicendia filiformis). – Din amăreală + suf. -uță. Vezi definitia »

AZULÉNĂ s. f. hidrocarbură din uleiurile naturale din plante și din unele gudroane. (< germ. Azulen) Vezi definitia »

EPIMÓNĂ s.f. (Ret.) Comorație. [Cf. fr. épimone, gr. epimone]. Vezi definitia »

CHEMOREZISTÉNȚĂ, chemorezistențe, s. f. (Med.) Chimiorezistență. – Din germ. Chemoresistenz. Vezi definitia »

prelată, prelate s. f. (glum.) 1. rochie. 2. balonzaid. Vezi definitia »