BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec. Vezi definitia »

LITIÉRĂ s. f. 1. lectică. 2. strat de frunze moarte și alte resturi vegetale și animale care acoperă solul în pădure. (< fr. litière) Vezi definitia »

CELIOCENTÉZĂ s. f. puncție abdominală. (< fr. coeliocentèse) Vezi definitia »

coromîslă (coromấsle), s. f. – 1. Cobiliță cu care se duc două găleți în același timp. – 2. La căruță, orcic. – 3. Constelația Casiopea. – 4. (Trans.) Fată vioaie și dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl., apare numai în aceste două limbi, și după Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmeziș „de-a latul, pieziș”, ipoteză care de asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropișniță „insectă dăunătoare” cu sălămîzdră „salamandră”; semantismul nu este însă clar pentru celelalte accepții. Vezi definitia »

OZONOSFÉRĂ s.f. Strat atmosferic bogat în ozon, cuprins între 25 și 50 km altitudine. [< germ. Ozonosphäre]. Vezi definitia »