hârléț, hârléțe, s.n. (reg.) 1. cazma, așău. 2. lopată. 3. tăietură în formă de unghi drept la urechea oilor; bărburătură. Vezi definitia »

singuréț, -eáță, adj. (înv.; despre lucruri, locuri etc.) dosit, ferit, izolat, lăturalnic, răzleț, retras, solitar, singuratic; stingher. Vezi definitia »

capríț (= capríciu) s. n., pl. capríții Vezi definitia »

șclabórț s.m. (reg.) cocoș (la pușcă). Vezi definitia »

sloiéț, sloiéți, s.m. (reg.) țurțur de gheață. Vezi definitia »