Definita cuvantului refracție
REFRÁCȚIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refracțiune s.f. / cf. fr. réfraction, germ. Refraktion].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu refracție
STOMALGÍE s.f. Durere de gură. [Gen. -iei. / < fr. stomalgie, cf. gr. stoma – gură, algos – durere]. Vezi definitia »
DISÉCȚIE, disecții, s. f. Deschidere a unui organism, urmată de separarea și analizarea metodică a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale; disecare. – Din fr. dissection, lat. dissectio. Vezi definitia »
RAMIFICÁȚIE s.f. Ramificare; încrucișare. ♦ (Concr.) Parte ramificată; ramură; braț; prelungire. [Gen. -iei, var. ramificațiune s.f. / < fr. ramification, cf. it. ramificazione]. Vezi definitia »
FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului și distribuirii medicamentelor. 2. Loc special amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia. Vezi definitia »
MALÁRIE s.f. Boală infecțioasă transmisă de țânțarul anofel, care se manifestă prin friguri puternice și intermitențe; paludism. [< fr., it. malaria, germ. Malaria < it. malo – rău, aria – aer]. Vezi definitia »