MINICÁR s. n. 1. autocar de capacitate redusă. 2. mijloc de locomoție format din două sau mai multe vehicule, cu bănci și parasol, tractate de un autoturism sau tractor, destinat plimbărilor de agrement în stațiuni. (< engl. minicar) Vezi definitia »

AUXILIÁR, -Ă I. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător. ♦ verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii. ◊ (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. II. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium. (< fr. auxiliare, lat. auxiliaris) Vezi definitia »

TUNÁR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). – Tun + suf. -ar. Vezi definitia »

SEPTUAGENÁR, -Ă, septuagenari, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care a împlinit vârsta de șaptezeci de ani sau are între șaptezeci și optzeci de ani. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. septuagénaire, lat. septuagenarius. Vezi definitia »

AGAR (în „Vechiul Testament”), sclavă egipteană, concubina legală a lui Avraam. Din legătura lor, s-a născut Ismail, considerat de tradiție strămoșul arabilor. Vezi definitia »