partea finala a unei sentinte judecatoresti Vezi definitia »

Actiunea creeatica fundamentala de stabilire a tipologiilor creative Vezi definitia »

buceá (bucéle), s. f. – 1. Căptușeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manșon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucșe(a), bocșa, bocie. Lat. bŭccella „guriță” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influența pol. buks(a) „butucul roții” (› rom. bucșe), cf. Cihac, II, 31, și poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90). Vezi definitia »

PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça. Vezi definitia »

schimbeá s.f. (înv. și reg.) drob de miel; (în expr.) a mânca schimbeaua = a se păcăli într-o afacere. Vezi definitia »