LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza. Vezi definitia »

MORFOSTRUCTÚRĂ s.f. Aspectele reliefului și formele determinate de influența structurii geologice și a mișcărilor scoarței. [< rus. morfostruktura]. Vezi definitia »

POÉTICĂ, poetici, s.f. – V. poetic (4) [DEX'98] Vezi definitia »

ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s. f. Zguduitură. [Pr.: -du-ia-] – Zgudui + suf. -eală. Vezi definitia »

NEONOMENCLATÚRĂ s. f. (peior.) categorie privilegiată a vârfurilor politice apărută după 1989. (< neo- + nomenclatură) Vezi definitia »