Definita cuvantului locotenență
LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu locotenență
EXÉRGĂ, exerge, s. f. Mic spațiu gol pe o medalie, destinat să fie acoperit cu o inscripție. ♦ Inscripție, nume, dată etc. gravate pe o medalie. – Din fr. exergue. Vezi definitia »
plexúdă, plexúde, s.f. (înv.) coadă, cosiță. Vezi definitia »
CLIENTÉLĂ s. f. 1. clienții unui patrician roman. 2. clienții unui negustor, avocat, medic. ♦ ~ politică = simpatizanții, susținătorii unui politician, ai unui partid. (< fr. clientèle, lat. clientela) Vezi definitia »
FOTOSFÉRĂ s.f. Învelișul exterior luminos al Soarelui. [< fr. photosphère, cf. gr. phos – lumină, sphaira – sferă]. Vezi definitia »
CÁRDĂ s.f. Mașină folosită pentru cardarea materialului textil. [< fr. carde]. Vezi definitia »