DOICÍ, doicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea meseria de doică. – Din doică. Vezi definitia »

gârlíci (-ciuri), s. n. – 1. Intrare, coridor, prispă, pridvor. – 2. Gît de sticlă. – 3. Orificiul pătrat al măselei. – 4. Gaură pe fundul năvodului. Sb. grlič „beregată” (DAR), cf. gîrlă, gîrliță. Vezi definitia »

ARMÓNICI s. f. pl. v. armonic [în DN]. Vezi definitia »

VÂRCOLÁCI s. m. v. vârcolac. Vezi definitia »

béci (béciuri), s. n. – Subsol, pivniță. Probabil din cuman. beč „fortificat” (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvînt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, tc. beç › rom. Beci (cf. Șeineanu, II, 42). Der. becer, s. m. (șef peste bucătăriile domnești, dregător al curții care, începînd cu sec. XVIII, exercita efectiv funcția stolnicului); becerie, s. f. (bucătărie domnească). Numele de becer (cf. pivnicer) se explică prin întrebuințarea dată în mod tradițional pivnițelor drept cămară. Totuși, DAR dă originea sa ca necunoscută, și se gîndește numai la o posibilă legătură cu germ. Zucker-bäcker. Nu este sigur, pe de altă parte, că becer înseamnă, „plăcintar”, cum greșit afirmă DAR și Candrea; cf. Odobescu: becerul, adică bucătarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pečar „brutar”. Vezi definitia »