Definita cuvantului trinc
trinc, tríncuri, s.n. (reg.) 1. ciocnire de pahare în cinstea cuiva. 2. băutură slabă; borhot.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu trinc
ADÚNC, -Ă adj. (biol.; despre organe) curbat spre interior. (< lat. aduncus) Vezi definitia »
FRANC3, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gândește; (despre înfâțișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc. Vezi definitia »
CRONC interj. Cuvânt care imită sunetele scoase de corb, de cioară etc. – Onomatopee. Vezi definitia »
blanc, s. invar. (intl.) bani. Vezi definitia »
SALTIMBÁNC s. m. 1. actor de circ, acrobat; scamator. 2. (fig.) șarlatan politic. (< fr. saltimbanque, it. saltimbanco) Vezi definitia »