PRIBOͲ, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul¹ (1). – Din priboi¹. Vezi definitia »

dudói, dudoáie, s.n. (reg.) bucium din scoarță de salcie. Vezi definitia »

năboí (năboiésc, năboít), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. naboj ‹ sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie). Vezi definitia »

BUTÓI, butoaie, s. n. 1. Vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc. ◊ Expr. Butoi fără fund, se spune despre cei care beau fără măsură. A mirosi a butoi, se spune despre alimentele păstrate în butoaie care au prins un miros specific (neplăcut). A vorbi ca din butoi = a avea vocea răgușită. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlănțui un război, a provoca o catastrofă. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrică la revolvere de tip mai vechi, în care se introduc cartușele. – Din bute + suf. -oi. Vezi definitia »

BO͹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv). Vezi definitia »