ALOGÁMĂ, alogame, s.f. – V. alogam (1) [DEX'98] Vezi definitia »

pricepătúră, pricepătúri, s.f. (înv.) 1. înțelegere, pătrundere, pricepere. 2. (în forma: precepătură) pregătire, cunoaștere temeinică; competență, iscusință, îndemânare, abilitate. Vezi definitia »

PREFÁȚĂ, prefețe, s. f. Text cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie. – Din fr. préface, lat. praefatio. Vezi definitia »

NUCÚLĂ s. f. fruct de forma unei nuci mici. (< fr. nucule, lat. nucula) Vezi definitia »

ALTERNÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a alterna. ◊ procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente. 2. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparținând unei familii. ♦ ~ vocalică = alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanță prin consoane. (< fr. alternance) Vezi definitia »