Definita cuvantului regulă
RÉGULĂ s.f. 1. Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regulă = în mod obișnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduită, lege, obicei. 2. Rânduială, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. règle].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu regulă
OBRINTITÚRĂ, obrintituri, s. f. (Pop.) Obrinteală. – Obrinti + suf. -tură. Vezi definitia »
BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță. Vezi definitia »
MACULATÚRĂ s. f. 1. Hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; p. ext. hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. ♦ Hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje. 2. Fig. Scriere lipsită de valoare. – Din germ. Makulatur, fr. maculature. Vezi definitia »
PALPLÁNȘĂ, palplanșe, s. f. Element de construcție din lemn, oțel sau beton, de forma unei grinzi cu lungime mare, folosit la executarea unor pereți care susțin săpăturile, sprijină malurile înalte etc. – Din fr. palplanche. Vezi definitia »
BRÓȘĂ, broșe, s. f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc. 2. Unealtă de așchiere cu tăișuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeței (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. – Din fr. broche. Vezi definitia »