CLOÁȚĂ, cloáțe, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. (Arg.) Târfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creație spontană având la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă și, pe de alta, clonț și clonță; Dicț. Acad. Rom. propune punerea în relație cu sb. klocati = a striga) Vezi definitia »

ȘOFERÍȚĂ, șoferițe, s. f. Femeie care conduce un automobil sau un autobuz. – Șofer + suf. -iță. Vezi definitia »

SPLENOFLEBÍTĂ s. f. flebită a venei splenice. (< fr. splénophlébite) Vezi definitia »

CURTEZÁNĂ s.f. Femeie cu moravuri libere, dar elegantă și spirituală, care trăia la curțile suveranilor. ♦ (p. ext.) Prostituată. [< fr. courtisane]. Vezi definitia »

PORTTORPÍLĂ s. f. dispozitiv pe care se montează o torpilă pentru a fi transportată. (< fr. porte-torpille) Vezi definitia »