comán, cománi, s.m. (reg.) drac, diavol. Vezi definitia »

găitán (găitáne), s. n. – Șiret, firet, galon. – Mr., megl. găitan. Tc. kaytan (Șeineanu, II, 176; Meyer 111; Lokotsch 644), cf. alb., bg. gaitan, sb. gajtan. Provine din ngr. γαïετανόν (Vasmer, Gr., 60). – Der. găităna (var. găităni), vb. (a împodobi cu găitane); găitănar, s. m. (negustor de găitane); găitănărie, s. f. (ceaprăzărie, pasmanterie); îngăităna, vb. (a face pasmanterie). Vezi definitia »

TIROHIOIDIÁN, -Ă adj. referitor la cartilajul tiroidian și la osul hioid. (< fr. thyrohyoïdien) Vezi definitia »

CAMBRIÁN, -Ă, cambrieni, -e, s. n., adj. 1. Prima perioadă a erei paleozoice (în care au apărut viețuitoarele). 2. Adj. Care se referă la cambrian (1). [Pr.: -bri-an] – Din fr. cambrien. Vezi definitia »

REPTILIÁN, -Ă adj. 1. referitor la reptile; reptilin. 2. (fig.) lingușitor, josnic. (< fr. reptilien) Vezi definitia »