CON², conuri, s. n. 1. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan. 2. (Geogr.; în sintagmele) Con vulcanic = formă de relief conică cât un munte, constituită în urma erupțiilor vulcanice, din lavă, cenușă etc. Con de dejecție = formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumină = mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși, care reprezintă florile mascule sau femele. – Din fr. cône. Vezi definitia »

PENTAGÓN s.n. Poligon cu cinci laturi. [< fr. pentagone, cf. gr. pente – cinci, gonia – unghi]. Vezi definitia »

BÁCON s. n. (Rar) Carne sau costiță de porc dezosată, sărată și afumată (tăiată în felii subțiri). [Pr.: béicăn] – Cuv. engl. Vezi definitia »

SIMPOZIÓN s.n. 1. (Ant.) Ultima parte a unui banchet, în care se bea, se executau dansuri și cântece și se purtau conversații. 2. Întrunire în cadrul căreia se dezbat diferite probleme culturale, politice, tehnice etc. [Pron. -zi-on. / < fr., gr. symposion, cf. gr. syn – cu, posis – faptul de a bea]. Vezi definitia »

COLÓN s. n. porțiune a intestinului gros între cec și rect. (<fr. côlon, lat. colon, gr. kolon) Sursa: MDN Vezi definitia »