BÓRNĂ s. f. 1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesă metalică aparținând circuitului electric interior al unui aparat, al unei mașini sau instalații, care asigură legătura cu un alt circuit. (< fr. borne) Vezi definitia »

ARCÓZĂ s. f. Gresie foarte bogată în feldspați. – Din fr. arkose. Vezi definitia »

LASEROPUNCTÚRĂ s. f. tehnică a aplicării laserului în punctele speciale de acupunctură. (< laser + /acu/punctură) Vezi definitia »

AVANPLÁJĂ s. f. sector de plajă situat între limita atinsă de ape în timpul fluxului și refluxului. (< fr. avant-plage) Vezi definitia »

VRÁJĂ, vrăji, s. f. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracție. ◊ Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža. Vezi definitia »