REȘIȚEÁNCĂ, reșițence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Reșița. ♦ Locuitoare din municipiul Reșița. – Reșițean + suf. -că. Vezi definitia »

CATASTRÓFĂ s. f. 1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice grecești; deznodământ. 2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate. (< fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe) Vezi definitia »

CURBATÚRĂ s.f. Durere musculară însoțită de o senzație de oboseală care precedă unele boli infecțioase. [< fr. courbature]. Vezi definitia »

EPIGENÉZĂ s. f. concepție evoluționistă care, în opoziție cu preformismul, susține că, în cursul dezvoltării embrionare, au loc o serie de transformări succesive ale oului fecundar. (< fr. épigenèse) Vezi definitia »

SÉPTIMĂ¹ s. f. (muz.) interval de șapte trepte; treapta a șaptea de la o treaptă dată. (< germ. Septime, it. settima) Vezi definitia »