Definita cuvantului chinez
chinéz (chinéji), s. m. – 1. (Înv.) Domn, șef al unei comunități de oameni liberi. Existența sa este atestată cu începere din sec. XIII, în Trans. și Munt. Erau căpetenii de grupări populare ce cuprindeau un județ sau o vale, cu funcții pe viață, administrative și judecătorești. În Munt., pare a fi termen oficial, care îl traduce pe cel popular județ. – 2. (Banat) Primar, judecător comunal. – Var. cneaz, cnez. Sl. kŭnedzŭ din got. *kunnigs, germ. König (DAR). A intrat în rom. prin intermediul sb. knez sau al mag. kenéz (DAR presupune că pătrunderea sa a avut loc de la nord la sud), cf. rus. rut. knjazĭ „principe.” V. și Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 64. Var. cneaz, folosită în trecut ca termen oficial în documentele slave, a început să se folosească începînd de la sfîrșitul sec. XVII, cu sensul propriu din rus. – Der. chineji, vb. (Banat, a face uneori pe primarul); chinezat, s. n. (principat); cnezat, s. n. (principat); cnezie, s. f. (înv., principat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chinez
ARAGONÉZ, -Ă, aragonezi, -e, s.m., s.f., adj. I. 1. S.m. și f. Persoană originară sau locuitor din Aragon. 2. Adj. Care aparține Aragonului sau aragonezilor (1), privitor la Aragon ori la aragonezi. II. S.f. Dans popular din Aragon; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. aragonais. Vezi definitia »
BLASCO IBÁÑEZ [ivañéθ], Vicente (1867-1928), prozator și publicist spaniol. Romane regionaliste de orientare naturalistă („Trestii și noroi”, „Casa blestemată”), de inspirație psihologică („Arena însîngerată”), social-politică și de evocare a primului război mondial („Cei patru cavaleri ai Apocalipsului”, „Mare nostrum”). Violente pamflete politice; memorialistică („Un romancier în jurul lumii”). Vezi definitia »
SANTIAGHÉZ, -Ă, santiaghezi, -e, s. m. și f. 1. Persoană născută și crescută în Santiago. 2. Locuitor din Santiago. – Santiago (n. pr.) + suf. -ez. – După santhiaghez, -ă, adj., s. m. și f. – [DO] Vezi definitia »
baliméz (balimézuri), s. n. – Bombardă. – Var. baliemez, banimez. Tc. bal yemez (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 202), din it. palla e mezzo. Sec. XVII, astăzi înv. Vezi definitia »
miez s. n. (s. m.), pl. miezuri (mieji) Vezi definitia »