POLONÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia. ◊ (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi. II. s. f. 1. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. compoziție instrumentală în tempo și cu caracterul acestui dans. (< fr. polonais) Vezi definitia »

BOTEZ, Emil (1914-1978, n. București), inginer mecanic român. Prof. univ. la București. Cercetări în domeniul construcțiilor de mașini. A studiat cinematica mașinilor-unelte, tehnologia programării numerice a acestora, angrenajele. Vezi definitia »

engléz (engléză), adj. – 1. Care aparține Angliei. – 2. (Arg.) Persoană care nu înțelege nimic. – 3. (Arg.) Persoană flegmatică și nepăsătoare. It. inglese (sec. XIX). – Der. englezesc, adj.; englezește, adv. Vezi definitia »

HURÉZ, hurezi, s. m. (Reg.) V. huhurez. Vezi definitia »

ARDENÉZ (‹ fr.) s. m. (ZOOT.) Rasă de cai de tracțiune, cu corpul masiv (talia 150-160 cm și greutatea 550-750 kg) și putere de tracțiune de 3-5 ori mai mare decît greutatea corpului. Vezi definitia »