ADUNÁRE, adunări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aduna și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Semnal dat pentru strângerea unei trupe etc. într-o formație ordonată. 2. Una dintre cele patru operații aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur. 3. Grup de oameni strânși la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinări) Organ reprezentativ constituit după norme dinainte fixate, capabil să ia anumite hotărâri. ◊ Marea Adunare Națională = organ suprem al puterii de stat în Republica Populară Română. 4. Culegere, colecție (de texte). 5. (Înv.) Petrecere. Vezi definitia »

ACETIFICÁRE s. f. Acțiunea de a acetifica. – V. acetifica. Vezi definitia »

INTERESÁRE, interesări, s. f. Faptul de a (se) interesa. – V. interesa. Vezi definitia »

Care poate fi cu greu clarificat, dar care in situatii mai dificile se poate inlocui cu termeni foarte bine cunoscuti. Vezi definitia »

miscare de ascundere a cartii castigatoare de jucatorii de „alba-neagra” Vezi definitia »