Definita cuvantului chinovie
chinovíe (-íi), s. f. – Cenobit, mănăstire de cenobiți. Gr. ϰοινόβιον, în parte prin intermediul sl. kinovija (Cihac, II, 647; DAR; Gáldi 164; Vasmer, Gr., 78). – Der. chinovit, s. m. (cenobit), din ngr. ϰοινοβίτης (dublet, neol. cenobit, din fr.); chinovitic, adj. (înv., de cenobit); chinovial, adj. (înv., de cenobit); chinovicește, adv. (în felul cenobiților); chinoviarh, s. m. (pustnic), din ngr. ϰοινοβιάρχης.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chinovie
SPÉCIE s. f. 1. subdiviziune a genului, de animale sau vegetale cu trăsături și caracteristici comune. ♦ ~ literară = categorie de opere literare, grupate după criterii unitare, tematice sau formale, subordonată genului. 2. soi, fel, varietate, categorie (de ființe sau de lucruri). 3. (log.) noțiune care desemnează o clasă de obiecte cu aceleași însușiri esențiale din sfera genului. (< lat. species, după fr. espèce) Vezi definitia »
INCHIZÍȚIE s. f. Instituție a Bisericii catolice care judeca pe cei acuzați de erezie și pe cei care își manifestau sub orice formă ostilitatea sau nesupunerea față de biserica catolică. – Din fr. inquisition, lat. inquisitio. Vezi definitia »
CLEPTOMANÍE s. f. Manie caracteristică prin impulsul patologic de a-și însuși prin furt bunuri străine fără a avea nevoie de ele și fără a urmări vreun profit material. – Din fr. cleptomanie. Vezi definitia »
ASTENOFOBÍE s. f. teamă excesivă și nemotivată de oboseală. (< engl. asthenophobia) Vezi definitia »
DISFONÍE, disfonii, s. f. (Med.) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși superiori. – Din fr. dysphonie. Vezi definitia »