SUPRACONDÚCȚIE, supraconducții, s. f. (Fiz.) Supraconductibilitate. – Din fr. supraconduction. Vezi definitia »

SUPRAINFÉCȚIE s. f. suprainfecție. (după fr. superinfection) Vezi definitia »

NEFRECTOMÍE s.f. Ablațiune chirurgicală totală sau parțială a unui rinichi. [Gen. -iei. / < fr. néphrectomie, cf. gr. nephros – rinichi, ektome – excizie]. Vezi definitia »

DISCONDROPLAZÍE s.f. Tulburare a creșterii, constând într-o osificare întârziată a cartilajelor. [Gen. -iei. / < fr. dyschondroplasie, cf. gr. dys – dificil, chondros – cartilaj, plassein – a se forma]. Vezi definitia »

AGRONOMÍE s. f. Complex de științe care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la producția agricolă. – Din fr. agronomie. Vezi definitia »