DÂRDÁLĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. (Fam.) A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -ală. Vezi definitia »

LUGOJEÁNCĂ, lugojence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Lugoj. ♦ Locuitoare din municipiul Lugoj. – Lugojean + suf. -că. Vezi definitia »

secărúică s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

PLENIPOTÉNȚĂ, plenipotențe, s. f. Putere deplină, împuternicire dată cuiva pentru a acționa într-o anumită chestiune (în special în probleme care interesează două state); (concr.) act prin care se dă o astfel de împuternicire. – Din it. plenipotenza. Vezi definitia »

BIPIRAMÍDĂ s. f. Formă cristalografică închisă, constituită din două piramide alipite simetric prin bazele lor. Vezi definitia »