sihlós, -oásă, adj. (reg.; despre unele porțiuni de pământ) acoperit de sihlă. Vezi definitia »

ÉPOS s. n. epopee. ◊ povestire, narațiune. ◊ ansamblul principalelor motive epice proprii unei culturi. (< germ. Epos, gr. epos) Vezi definitia »

sughițós, -oásă, adj. (înv.) care este însoțit de sughițuri; cu sughițuri. Vezi definitia »

cerbicós, cerbicoásă, cerbicóși, cerbicoáse, adj. (înv.) 1. cu cerbicea (v.) tare. 2. (fig.) încăpățânat, căpățânos, tenace. Vezi definitia »

CHIPARÓS (‹ ngr.) s. m. Arbore rășinos din familia cupresaceelor, originar din SE Europei, de c. 25 m înălțime, cu coroana foarte densă, îngustă, columnară sau piramidală și frunze persistente; lemnul, rezistent și parfumat, este utilizat în ind. (Cupressus sempervirens). ♦ C. de baltă = arbore din familia taxodiaceelor, originar din America de Nord, de c. 60 m înălțime, cu coroana conică, frunze mici, aciculare, căzătoare, verzui primăvara, galbene vara, brun-ruginii toamna și lemn de calitate superioară (Taxodium distichum). Vezi definitia »