ȚĂRIȘOÁRĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. – Țară + suf. -ișoară. Vezi definitia »

ju(l)gheálă s.f. (reg.) V. jolteálă. Vezi definitia »

bórtă (bórte), s. f. – Gaură, scobitură, groapă. Germ. Borte (Mîndrescu 30; Borcea 179; Gáldi, Dict., 191). Rut. bort(a), drept etimon al rom., derivă de la el pe care DAR îl indică (Candrea, Elemente, 404). Și pl. borți este posibil. – Der. borti, (var. borteli, bortili), vb. (a găuri); bortos, adj. (săpat, golit). Cf. burtucă. Vezi definitia »

a băga pleaopă expr. (intl.) a privi atent. Vezi definitia »

FÁCULĂ s.f. Partea mai strălucitoare din fotosfera sau cromosfera Soarelui. [< fr. facule, cf. lat. facula – torță mică]. Vezi definitia »