nestătătór, nestătătoáre, adj. 1. (înv.) care nu stă; mișcător, curgător. 2. (reg.; despre copii) neastâmpărat. Vezi definitia »

CVÁTUOR s. n. compoziție pentru patru părți vocalice sau instrumentale. (< fr. quatuor, cf. lat. quatuor, patru) Vezi definitia »

FRENATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care frânează. // s.m. (Biol.) Represor. [Cf. lat. frenator, it. frenatore]. Vezi definitia »

MOTOCOMPRESÓR s. n. agregat dintr-un motor cu ardere internă și un compresor, pentru a acționa mașini, aparate sau dispozitive. (< fr. motocompresseur, rus. motokompressor) Vezi definitia »

șutelitór, șutelitóri, s.m. (înv.) persoană lingușitoare, nesinceră. Vezi definitia »