zdrumicáre (pop.) s. f., g.-d. art. zdrumicắrii; pl. zdrumicắri Vezi definitia »

SPARGERE călcare, gaură, gioleală, intervenție, lovitură, paradeală, phira imos, trăsnaie, trosneală. Vezi definitia »

TRÉCERE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. ◊ Trecere de nivel = loc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea. 2. Fig. Considerație sau autoritate de care se bucură (și de care se folosește) cineva; influență. ◊ Expr. A avea trecere = a) a fi luat în seamă, a fi prețuit; b) (despre mărfuri) a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor. – V. trece. Vezi definitia »

INCORPORÁRE s. f. v. încorporare. Vezi definitia »

CRACÁRE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca. Vezi definitia »