bașbuzúc (bașbuzúci), s. m. – Ostaș voluntar turc. Cunoscut în vechime prin ferocitate, numele său continuă să dea, uneori cu o nuanță ironică, celor care procedează fără menajamente sau cu cruzime. – Var. bașibuzuc. Tc. bașibozuk „neregulat” (Șeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. bašĭbozuk. – Der. bașbuzucește, adv. (cu cruzime); bașbuzucie, s. f. (cruzime). Vezi definitia »

bașbuzuc, bașbuzuci s. m. 1. persoană violentă și grosolană. 2. cuțitar de temut. Vezi definitia »

PĂPÚC s. m. v. papuc¹. Vezi definitia »

a o șterge la papuc expr. a pleca pe neobservate. Vezi definitia »

giugiúc adj. inv. (înv.) drăguț, plăcut. Vezi definitia »