Definita cuvantului țăpoi
țăpói, țăpoáie, s.f. (reg.) 1. furcă de fier cu coada lungă pentru ridicat snopii, cocenii etc. 2. căpriorul din mijloc de la casele țărănești. 3. târnăcop. 4. unealtă de pescuit. 5. ghimpe (la plante). 6. par lung la pescuit.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu țăpoi
CHARLEROI [șarləruá], oraș în SV Belgiei, pe Sambre; 490 mii loc. (1987, cu suburbiile). Expl. de cărbune și min. de fier. Siderurgie, constr. de mașini, produse chimice, hîrtie etc. Vezi definitia »
APÓI adv. 1. După aceea, pe urmă. A venit apoi la mine. ♦ (Cu valoare de conjuncție) Atunci, în cazul acesta, dacă e așa, așa fiind. Dacă e adevărat, apoi ai dreptate. 2. (De obicei precedat de conjuncții; adesea cu valoare de conjuncție) Pe lângă asta, și încă, unde mai pui că; dar; altminteri. Și-apoi era război pe vremea aceea. [Var.: (pop.) păi, poi adv.] – Lat. ad-post. Vezi definitia »
ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani. Vezi definitia »
calendrói, calindrói, s.m. (înv., reg.) 1. berbant, poznaș, ștrengar. 2. om sărac, calic, necăjit; vagabond. Vezi definitia »
SĂBIÓI, săbioaie, s. n. Augmentativ al lui sabie. [Pr.: -bi-oi] – Sabie + suf. -oi Vezi definitia »