ADUNĂTÚRĂ, adunături, s. f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. -ătură. Vezi definitia »

a cădea cu curu-n pulă expr. (adol., obs.) a da de necaz. Vezi definitia »

CÁSCĂ s. f. 1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului. ♦ ~ăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict. ◊ acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul. 2. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului. 3. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice. (< fr. casque) Vezi definitia »

ARÍSTĂ s.f. (Bot.) Țeapă de la spicele anumitor graminee. [< lat. arista]. Vezi definitia »

a se face de pomină / de rahat / de râs expr. (vulg.) a se compromite. Vezi definitia »