ABSÚRD, -Ă, absurzi, -de, adj. Care contrazice gândirea logică; care nesocotește legile naturii și ale societății; contrar bunului simț. ♢ Loc. adv. Prin absurd = prin admiterea unui raționament fals sau a unei premise false. ♦ Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr arătând că nici un alt punct de vedere afară de cel propus nu se poate susține. – Fr. absurde (lat. lit. absurdus). Vezi definitia »

BULEVÁRD s. n. stradă largă, dreaptă, cu circulație intensă. (< fr. boulevard) Vezi definitia »

cord (córduri), s. n. – Inimă. Lat. cor,-dis (sec. XIX). Termen medical. – Der. cordial, adj., din fr.; cordialitate, s. f. Vezi definitia »

NORD s.n. 1. Punct cardinal care se află în direcția stelei polare; miazănoapte. 2. Ținut, regiune etc. de la nord (1). [Cf. fr. nord, it. nord, germ. Nord]. Vezi definitia »

POLITICÁRD s.m. (Peior.) Cel care face o politică personală lipsită de valoare și se complace în intrigi; adept al unei politici neprincipiale. [< fr. politicard]. Vezi definitia »