BLASTOPÓR s.m. Orificiu al gastrulei. [< germ. Blastoporus]. Vezi definitia »

DESCĂLICĂTÓR s. m. v. descălecător. Vezi definitia »

HIDROFÓR, hidrofoare, s. n. Instalație care asigură presiunea necesară în rețeaua de distribuție a apei dintr-un cartier, dintr-o clădire înaltă etc. – Din fr. hydrophore. Vezi definitia »

ERIOCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc cu ajutorul animalelor, agățate de lâna lor. (cf. gr. erion, lână) Vezi definitia »

NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor. Vezi definitia »