Definita cuvantului ridicol
RIDÍCOL, -Ă adj. 1. Care stârnește râsul, batjocura; (demn) de râs; caraghios. 2. (Despre cifre, sume etc.) Foarte mic, derizoriu. // s.n. Ceea ce stârnește râsul, ceea ce este demn de batjocură, de râs. [Var. ridicul, -ă adj. / < lat. ridiculus, cf. fr. ridicule].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ridicol
AMFIBÓL s.m. (Geol.) Mineral care conține silicați de magneziu, fier, calciu, sodiu și aluminiu. [< fr. amphibole]. Vezi definitia »
DISCÍPOL s. m. elev (al unui maestru). ◊ adept și continuator al unei doctrine. (< lat. discipulus, după fr. disciple) Vezi definitia »
MONGÓL, -Ă, mongoli, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară de acolo; p. ext. persoană care face parte din una din populațiile care locuiesc în Asia centrală. 2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor (1), privitor la Mongolia sau la mongoli; mongolic. – Din fr. mongol. Vezi definitia »
diávol (diávoli), s. m. – Drac, demon. Se spune frecvent despre copiii neastîmpărați sau neascultători. – Var. ghiavol. Mr. dhiavol. Gr. διάβολος (Murnu 18). – Var. diavolesc, adj. (diabolic); diavolie, s. f. (ștrengărie, drăcie; rău, maleficiu); diavoliță, s. f. (drăcoaică); diavoloaică, s. f. (drăcoaică). Din rom. provine bg. de la Trans. giaulu (Miklosich, Sprache, 123). Vezi definitia »
AMINOALCOÓL, aminoalcooli, s. m. (Chim.) Compus organic care conține amină și alcool. [Pr.: -no-al-co-ol] – Din fr. aminoalcool. Vezi definitia »