TITULATÚRĂ s.f. 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). [< germ. Titulatur]. Vezi definitia »

ÁNSĂ, anse, s. f. 1. Toartă curbată în formă de arc la un vas, la un coș etc. 2. Formație anatomică în formă de toartă sau de laț. 3. Fir de platină terminat cu un laț, care servește la însămânțări de germeni în diferite medii de cultură. – Din fr. anse. Vezi definitia »

a rămâne ciocan la scară expr. (adol.) a nu fi luat în seamă, a fi tratat cu indiferență. Vezi definitia »

HEROÍNĂ s. f. Medicament derivat din morfină, cu acțiune analgezică și stupefiantă, mai toxic decât morfina. – Din fr. héroïne. Vezi definitia »

macaroană, macaroane s. f. (iron.) tresă, însemn de grad de pe o uniformă militară. Vezi definitia »