Definita cuvantului titulatură
TITULATÚRĂ s.f. 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). [< germ. Titulatur].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu titulatură
COFEÍNĂ s. f. cafeină. (< germ. Koffein) Vezi definitia »
FÚGĂ s. f. compoziție muzicală polifonică în care vocile se succedă, repetând fiecare melodia dezvoltată după legile contrapunctului. (< it. fuga) Vezi definitia »
FOTOGRÁMĂ s.f. Probă fotografică pozitivă; fotografie (luată din avion) pe baza căreia se pot face măsurători precise asupra obiectului reprodus și care este folosită mai ales în catografie. ♦ (Cinem.) Fiecare element fotografic care intră în alcătuirea unui plan (3 și 4). [< fr. photogramme, cf. gr. phos – lumină, gramma – desen]. Vezi definitia »
șofráncă, șofrắnci, s.f. (reg.) masă țărănească rotundă și joasă. Vezi definitia »
POLÉNĂ s.f. (Mar.) Imagine de animal, figură statuară sacră sau profană care se sculpta ca ornament pe prora navelor. [Cf. it. polena, fr. poulaine < à la poulaine – polonez]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z