potârnichiói, potârnichiói, s.m. (reg.) bărbătușul potârnichii; potârnic, potârnicar, potârnichel. Vezi definitia »

obói (-iuri), s. n. – Instrument muzical de suflat. – Var. pl. oboaie. Fr. haut-bois, prin intermediul germ. Hoboe. – Der. oboist, s. m. (cîntăreț la oboi). Vezi definitia »

purói (puroáie), s. n. – Coptură, materie galben-verzuie. – Var. punoi, puroaie. Mr. prońu, proańe. Origine obscură. Pare legat de lat. pūs, pūris, prin intermediul unui der. *pūrōnium (Pușcariu 1410; Candrea-Dens., 1482; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 170). Cuvînt de uz înv. (sec. XVI) și general (ALR, I, 130). În fonetismul lui poate să fi intervenit o contaminare cu familia sl. roi „mulțime de albine, furnicar”, cf. bg. poroi „puhoi”, sb. porojati „roi”, sb. poriti „a tăia, a defrișa”. – Der. puroi, vb. (a supura); puroios, adj. (cu puroi, infectat). Vezi definitia »

MOȘURÓI s. n. v. mușuroi¹. Vezi definitia »

UNDOÍ vb. IV. v. undui. Vezi definitia »