Definita cuvantului puroi
purói (puroáie), s. n. – Coptură, materie galben-verzuie. – Var. punoi, puroaie. Mr. prońu, proańe. Origine obscură. Pare legat de lat. pūs, pūris, prin intermediul unui der. *pūrōnium (Pușcariu 1410; Candrea-Dens., 1482; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 170). Cuvînt de uz înv. (sec. XVI) și general (ALR, I, 130). În fonetismul lui poate să fi intervenit o contaminare cu familia sl. roi „mulțime de albine, furnicar”, cf. bg. poroi „puhoi”, sb. porojati „roi”, sb. poriti „a tăia, a defrișa”. – Der. puroi, vb. (a supura); puroios, adj. (cu puroi, infectat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu puroi
POHÓI s. n. v. puhoi. Vezi definitia »
gói (-i), s. m. – Necredincios, din punctul de vedere al evreilor. Ebr. goj „popor păgîn”, cf. it. goi (Battisti, III, 1839). Vezi definitia »
TOI, toiuri, s. n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare. ♦ (Pop.) Partea principală, miezul unui lucru. 2. Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. 3. (Înv.) Ceată, stol, cârd, grup. – Din tc. toy „banchet”. Vezi definitia »
coi2, coiesc (vulg.) I v. t. a trage pe cineva de testicule. II v. r. 1. a se foi de colo-colo fără rost. 2. a lenevi. Vezi definitia »
sitói, sitóaie, s.n. (reg.) sită mare. Vezi definitia »