Definita cuvantului rubrică
RÚBRICĂ s.f. 1. Titlu de carte sau de capitol scris cu roșu în vechile cărți sau manuscrise. 2. Despărțitură într-un registru, într-un formular, într-un grafic etc. 3. Spațiu rezervat permanent într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. [Pl. -ci. / cf. germ. Rubrik, fr. rubrique < lat. rubrica – pământ roșu].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rubrică
CĂPĂȚÎNĂ, Octavian (n. 1919, Cernăuți), jurist român. Prof. asociat la Sorbona. Specialist în dreptul comerțului internațional („Regimul persoanelor juridice”, „Tratat de drept al comerțului internațional”, „Societățile comerciale”). Vezi definitia »
BANIÉRĂ s. f. 1. (în evul mediu) steag sub care se adunau vasele unui senior, pentru a merge la război. ◊ unitate militară feudală. 2. stindard trapezoidal, pe corăbii. (< fr. bannière) Vezi definitia »
AUTOCÓRĂ, autocore, s. f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore. Vezi definitia »
IZÍNĂ s. f. (Reg.) 1. Murdărie a hainelor sau a rufelor purtate prea mult sau necurățate bine. 2. Dezvoltare insuficientă; piperniceală. – Sb. jezina „slăbiciune” (provenită din boală). Vezi definitia »
ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. – Înjura + suf. -ătură. Vezi definitia »