ANALÓG¹, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion. Vezi definitia »

monológ (monológuri), s. n. – Soliloc. Fr. monologue. – Der. monologa, vb. (a vorbi singur), din fr. monologuer; monologhist, s. m. (persoană care recită un monolog). Vezi definitia »

-LOG Element secund de compunere savantă, cu sensul de „specialist”, „tehnician”, „vorbire”, „discurs”. [< fr. -logue, it. -logo]. Vezi definitia »

PTIALAGÓG, -Ă adj. care activează salivația. (< fr. ptyalagogue) Vezi definitia »

PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv). Vezi definitia »